Departamentul de conformitate Barclays a raportat mai mult de 430 milioane dolari în tranzacții suspecte, care au trecut prin bancă timp de mai bine de cinci ani începând cu august 2011.

Conform Rapoartelor de activitate suspectă (SAR) obținute de BuzzFeedNews și analizate de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), au scos la iveală că bancherii de la Barclays au fost foarte fericiți să-și conducă afacerile, mutând sute de milioane pentru Ivor Ichikowitz și companiile sale, inclusiv compania de armament Paramount Group. Fișierele FinCEN filtrate conțin mărturii că angații Barclays din departamentul de conformitate ai grupul financiar global cu sediul în Marea Britanie au raportat mai mult de 430 milioane dolari în tranzacții, care au trecut prin bancă timp de mai mult de cinci ani începând din august 2011.

• Fișierele FinCEN reprezintă o scurgere de peste 2.100 de rapoarte de activitate suspectă (SAR) obținute de BuzzFeedNews și partajate cu Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) și alte 108 mass-media din 88 de țări, reunind o echipă de peste 400 de jurnaliști pentru cercetarea și analiza lor.

Băncile sunt obligate să trateze cu prudență maximă clienții conectați politic, aceștia fiind mai vulnerabili la luare de mită și corupție în pozițiile lor de conducere, țările în care trăiesc sau industriile lor. Băncile raportează uneori mișcări de bani, nu neapărat din cauza tranzacțiilor suspecte, ci din cauza preocupărilor generale cu privire la profilul clienților și afacerile lor.

Conflicte din cadrul băncii globale cu privire la modul de a face față bogăției mari legate de scandalurile de corupție

Documentele filtrate aruncă o rază de lumină asupra presupuselor conflicte din cadrul unei bănci globale cu privire la modul de a face față bogăției mari legate de scandalurile de corupție, dar care nu au fost niciodată acuzate în mod oficial de nicio practică de malpraxis.

Angajații de conformitate internă ai Biroului Barclays din New York menționau în SARul din decembrie 2017 ” Biroul rămâne îngrijorat de sursa de avere pentru Ichikowitz și companiile sale și de posibila implicare a Ichikowitz în luare de mită și corupție„. Doar cu doi ani mai devreme, în noiembrie 2015, autoritatea de reglementare din Marea Britanie a amendat Barclays cu 109 milioane de dolari pentru că nu a evaluat în mod adecvat unii dintre clienții săi conectați politic și riscanți, „testându-i pe o durată inacceptabilă”.

Fișierele indică abordări total opuse pentru același client în diferite departamente ale aceleiași bănci. Poate fi presupusă confruntarea ofițerilor de conformitate ai băncii care respectă sarcina de a alerta autoritățile cu privire la semne de spălare a banilor cu bancherii privați care caută cele mai bune investiții pentru clienții lor miliardari.

Fricțiunile apar din motivele că bancherii privați au sarcina de a căuta clienți bogați pentru a le atrage averea către bancă, iar ofițerii de conformitate trebuie să vegheze ca aceste tranzacții să nu ridice suspiciuni, inclusiv de spălare de bani.

Documentele analizate de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) au stabilit raportarea tardivă sau neprezentarea de către bănci a SARs-urilor. Cauzele pot fi diferite. O explicație ar fi că departamentele de conformitate tind să se bazeze pe personalul suprasolicitat și cu resurse scăzute, precum și cu o influență redusă în cadrul instituțiilor financiare. Nu este surprinzător că acești angajați au misiunea de a opri tranzacțiile care reprezintă un indiciu al spălării banilor, dar care, în același timp, generează comisioane milionare pentru bănci. În multe cazuri, munca lor le aduce amenințări, hărțuire și concediere. Pe de altă parte, bancherii privați fac tot posibilul pentru a mulțumi clienții bogați, servidu-i ca consilieri personali.

Și aici băncile private s-ar găsi probabil prinse într-o „ dilemă a prizonierului ” în care nimeni nu dorește să fie primul care introduce acuzații față de anumiți clienți suspecți, chiar dacă acest lucru ar fi cel mai bun pentru toți participanții din sistem.

“Dilema prizonierului”

Dilema prizonierului este un paradox, componentă centrală a teoriei jocurilor. În cazul dilemei este vorba despre un joc de tip sumă non-zero.

Doi prizonieri sunt bănuiți că au săvârșit o infracțiune. Pedeapsa maximă pentru această infracțiune este de cinci ani. Celor doi prizonieri li se face o propunere pe care cei doi o cunosc. Dacă unul dintre ei mărturisește și astfel își împovărează partenerul, atunci scapă nepedepsit – celălalt trebuie să ispășească o pedeapsă de cinci ani. Dacă cei doi decid să nu mărturisească, rămân doar dovezi prezumptive care le vor aduce o pedeapsă de doi ani. Dacă amândoi mărturisesc, pe fiecare îl așteaptă o pedeapsă de patru ani. Prizonierii sunt chestionați separat unul de celălalt, astfel încât nici unul dintre ei nu va cunoaște nici înainte și nici după chestionare intenția celuilalt.

Dilema prizonierului constă din această divergență a strategiilor posibile. Presupusa analiză progresivă, rațională a situației induce pe cei doi prizonieri la mărturisire, ceea ce conduce la un rezultat prost (alocare care nu este optimă). Rezultatul mai bun ar fi atins prin cooperare, însă acesta este susceptibil de trădarea încrederii.

Atâta timp cât o bancă depune o notificare la autoritatea națională, aceasta se imunizează pe ea însăși și pe directorii săi de urmărire penală. Alerta de activitate suspectă, raportată după procesarea plății, dar în limitele stabilite de legislație sau după termenul de prescripție, le oferă în mod eficient un permis gratuit pentru a continua să mute banii și să încaseze comisioanele.

Pe de altă parte, după cum menționa McKinsey în studiul său, la nivel global, băncile private și-au păstrat poziția ca cel mai profitabil segment din sectorul bancar din 2019. Competiția pentru bogăția mondială pare să fie foarte acerbă. Conform aceluiași studiu, profiturile Băncilor private din Europa de Vest au scăzut cu 1,5% până la 13,3 miliarde EUR pentru 2019, în scădere de la 13,5 miliarde EUR în anul precedent. În același timp, marja de profit agregată a scăzut la un minim de 12 ani.

FinCEN Files indică că nouă miliardari care au apărut pe lista „Forbes” a celor mai bogați oameni din ultimul deceniu, între 2009 și 2017, au mutat bani prin Barclays, care ulterior s-a dovedit a fi suspecți.

Aceasta este o provocare pentru bănci: deoarece încercarea de a urmări urmele banilor constă în a se confrunta cu o întreagă industrie creată pentru a acoperi aceste piste. Miliardarii pot înființa cu ușurință companii în jurisdicții opace în care secretul reprezintă o valoare comercială. Ei folosesc o armată de consultanți, inclusiv bancheri privați care conectează clienții cu companii care creează companii „offshore”, trusturi și alte tipuri de companii de tip shell.

Un dezechilibru al puterii funcționează în favoarea bancherilor, a consilierilor recompensați cu milioane de dolari ai miliardarilor și împotriva angajaților de conformare internă cel mai puțin plătiți, adesea chiar disprețuiți, amenințați și hărțuiți.

„Bancherii sunt conectați pentru a face bani. Nu vor să spună nu”, a declarat Paul Pelletier, fost oficial al Departamentului de Justiție al SUA și procuror pentru infracțiuni financiare.